Cuvânt înainte

… sau predoslovie, cum ar spune ei.

Îi cunoaşteţi. I-aţi văzut de atâtea ori prin autobuze, nu le-aţi remarcat existenţa sordidă decât în momentele când se trezeau brusc din letargie, făcându-şi cu repeziciune semnul crucii: a mai trecut un lăcaş de cult. Sunt cei care se calcă în picioare ca să aibă şansa să atingă cu buzele rămăşiţele pământeşti ale unor oameni morţi de multă vreme – aşa numiţii sfinţi, care dacă i-ar putea vedea  ar fi mai mult ca sigur dezgustaţi de o asemenea fervoare necrofilă. Sunt cei care cred că lumea a fost creată literalmente în şase zile iar omul a fost plămădit dintr-un bulgăre de lut. Sunt cei pe care îi ustură preacinstitul dos când se gândesc la orientarea sexuală a aproapelui. Sunt cei care îşi creează duşmani imaginari pentru a-şi justifica fantasmele: paranoia şi sentimentul persecuţiei sunt foarte înrădăcinate într-o ţară în care aproape 90% din populaţie se declară de credinţă creştin-ortodoxă şi bisericile răsar la fiecare pas, ca ciupercile după ploaie.

Pe scurt, ei sunt aceia care şi-au lepădat capacitatea de a gândi pentru ei însişi pentru confortul prejudecăţii şi al ideilor mucegăite, rumegate şi răstălmăcite până la delir. În mod normal, niciun om cu scaun la cap nu i-ar băga în seamă. La ce bun să te înfurii pe nişte smintiţi? Şi totuşi, când internetul – această icoană fals făcătoare de minuni a Fiarei – devine tot mai îmbâcsit de adevărate focare de obscurantism, revoltător de anacronice şi lipsite de simţ al ridicolului, se impune o echilibrare a balanţei, măcar un deget îndreptat incriminator: Împăratul e gol!

Era amuzant la început: intram cu toţii pe sfaturiortodoxe.ro şi ne delectam cu inepţiile debitate acolo pe diverse subiecte, de la muzica rock până la reîncarnare şi ozn-uri. Apoi au apărut forumurile cu specific religios, mai că ne făceam semnul crucii când le răsfoiam topicurile. Totul putea fi pus pe seama unor troli foarte abili, dar o dată cu avântul pe care l-a luat fenomenul blogurilor tristul adevăr a devenit tot mai evident. Oamenii aceştia chiar există şi, mai rău, se iau în serios.